Nicaieri in lume nu am vazut o apetenta mai mare pentru pastrarea aparentelor. Acest lucru este mai valabil ca niciodata in justitie, puterea unde toate mastile ar trebui sa cada si unde, teoretic, nu pot vorbi decit probele. Din pacate singurul argument viabil ramine in continuare banul. El deschide orice usa si rezolva orice problema. Daca ai suficienti bani, nu exista probleme de nerezolvat. Singurul lucru pe care trebuie sa-l stii este persoana sau persoanele care trebuie "unse". Si acestea se gasesc intotdeauna. Culmea e ca tocmai aceste personaje se gasesc mai mereu sa faca pe moralistii, sa dea lectii despre notiuni precum dreptate sau justitie sociala. Putregaiul se gaseste in toate taberele, fie ca vorbim de avocati, procurori sau judecatori. Oare de unde stiu justiabilii ca pentru a obtine o solutie de neincepere a urmaririi penale la Parchet "scorul" este de 3.000 de euro? Si aspirantii la un post de avocat stagiar ar putea da detalii interesante despre "onorariul" perceput de "dinozaurii" din Barou, scorul ajungind pina la 5.000 de euro. Asta ca sa nu mai vorbim de intelegerile dintre aparatori, in urma carora zeci, poate sute de justitiabili, au pierdut "la masa verde" procesele, desi dreptatea era de partea lor. In acest context termeni precum justitie sau dreptate devin ridicoli. Sistemul merge totusi si nimeni nu comenteaza in front. Asta e cel mai important lucru, pentru ca restul se rezolva intr-un mod extrem de simplu: pastrind aparentele. Avocatii se fac ca pledeaza, judecatorii se prefac ca-i asculta, iar hotaririle ies asa cum trebuie. Daca cineva indrazneste sa atace sistemul este automat catalogat drept nebun, procesoman sau altele asemenea si finalmente marginalizat. Este suficienta o simpla declaratie pentru a transforma o persoana respectabila intr-un paria pentru simplul motiv ca a incercat sa-si apere drepturile. Dar ce mai conteaza?! Am scapat de stegulete?

Protestul avocatilor a redeschis problema spagilor primite de aparatori pentru a rezolva un proces sau altul prin intermediul "cunostintelor" din magistratura, cazuri clasice de trafic de influenta, lucru pe care chiar traditionalii il recunosc. Nimeni nu va recunoaste vreodata deschis acest lucru, preferind sa se complaca in mlastina compromisurilor de tot felul de dragul statutului social pe care il da profesia si a cistigurilor materiale.