Ieri a fost ziua pacalelii. O zi mai atipica mi s-a parut, avand in vedere faptul ca nu am prea auzit despre vreo pacaleala "bine realizata", si nu ma refer aici la una facuta mie. Romanii par a nu mai avea nici chef de pacaleli. Auzisem la un momemt dat de un studiu care contrazicea "adevarul" recunoscut de toata lumea cum ca romanii sunt inventivi. Or fi inventivi, dar nu si cu adevarat creativi, zicea respectivul studiu, care plasa doar un procent de 1% dintre romani ca avand gene cu adevarat creatoare. O fi vreo explicatie pentru penuria de idei de anul acesta: poante rasuflate din anii trecuti si cam atat. Nici chef pentru gestul in sine nu a mai existat. Explicabil poate prin faptul ca pentru multi dintre romani, viata in sine a devenit o pacaleala de zi cu zi. Si ma refer aici de exemplu la varsta a treia si la bietii pensionari care traiesc de pe o zi pe alta, intr-o tara pragmatica si condusa dupa principii mercantile. Ma uit la bietii de ei cum stau la cozi pentru cate un ajutor cu de-ale gurii. Exact ca pe vremurile de trista amintire... Aceeasi saracie, insa din diverse motive: atunci nu erau alimente, acum nu sunt bani. Cert este ca oamenii mor de foame, la fel cum mureau si atunci. Faceau cozi, mi-aduc aminte, pentru ulei si altele asemenea, de cu seara. Iar cand se apropia momentul, se imbulzeau incat trebuia sa fii destul de tare ca sa rezisti pana in fata. Aceeasi incrancenare si programare obligatorie si zilnica era si pentru banalele alimente lapte, paine etc. Din zorii zilei trebuia sa pui sacosa sau sticlele in rand, sa ai siguranta ca duci acasa ce ai nevoie. Asa se intampla si acum cu bietii pensionari care incearca sa obtina unul dintre putinele ajutoare pe care le mai ofera cineva si pentru ei. Micute, dar exista. Iar pentru ele, cu "scoala epocii de aur" atat de bine invatata, se string cu sutele asa cum cu stupoare observ de fiecare data, la centrele de distributie, sa plece cu ceva acasa. Nu cred ca s-ar termina si nu ar mai apuca, probabil sunt destule pentru toti, insa simplul lor gest te pune putin pe ganduri. Si parca vazandu-i, nici nu-mi mai pare rau ca nu m-a pacalit nimeni de ziua pacalelii, cand pe altii ii pacaleste viata in fiecare zi. De fapt pe fiecare dintre noi ne pacaleste, intr-o masura mai mica sau mai mare, asa ca ar fi un gest cam masochist sa mai cerem o portie extra. Oricum vin toate la timpul lor...