Presedintele Basescu nu se dezminte. E un politician modern in substrat si revolutionar in comportament si manifestari, beneficiind de o doza ridicata de viclenie in atingerea obiectivelor. Profitand din plin de avantajele epocii moderne, dar si de pozitia pe care o detine in fruntea statului, care ii permite sa faca declaratii dintre cele mai rasunatoare si cu greutate in diverse cercuri importante la nivel mondial, Basescu s-a dus cu lectia invatata in Statele Unite, punand hotarat piciorul in pragul politicii romanesti si pe teritoriu strain, printr-o involburare de peste ocean a apelor teritoriale. Nici bine n-a schimbat fusul orar, ca si-a si lansat tirul nemultumirilor cu directie catre colegii de clasa politica ramasi la vatra. Pai ce sa faca si el, la o adica… ca doar a batut apa in piua destul prin tara, in diverse ocazii, pe tema crizei din sistemul sanitar si a legii spitalelor… si a cam fost lasat sa vorbeasca singur. Asta e, a schimbat tactica. Le povesteste si altora ce Guvern avem: unul preocupat mai mult sa-si arate puternicele trasaturi feminine, unul care cocheteaza cu politica si exerseaza clipitul din gene cu legislativul, in timp ce-si trece mana prin par in incercarea de a-l coafa dupa rafalele de vant care-i tot deranjeaza forma, cand de fapt ar trebui sa o apuce barbateste si cu simt de raspundere pe calea maturizarii politice. Am inteles, Guvernul e o fetita plangacioasa careia ii trebuie o mana puternica de barbat sa o educe si sa-i imprime fermitate deciziilor. Imaginea este insa completata si de Parlament, si el destul de departe de imaginea lui Basescu despre cum ar trebui sa fie. Pai are si omul un of: cand bate din picior si spune ca vrea pana maine la pranz, la felul principal, legea spitalelor adoptata, iar la felul doi cea a administratiei locale si la desert a televiziunii si radioului public, pai are pretentia ca macar bucatarii legislativului sa nu incurce comanda si sa traga unul hais si altul cea, ca degeaba dospeste aluatul, daca n-are cine sa-l modeleze. Chiar daca stie ca are pretentii cam mari si de fapt nici n-ar trebui sa le aiba, Basescu incearca sa-si indeplineasca dorintele aducand scandalul in fata opiniei publice la nivel cat mai inalt, pentru a determina o reactie acolo unde o asteapta fara succes. Solutia? Parlament unicameral, in ideea simplificarii procesului de decizie politica si legislativa, zice Basescu, dornic de revizuirea Constitutiei in acest sens. Propunerea a cam bulversat scena politica romaneasca, a dat nastere la interpretari, cat si la opinii pro si contra. Unii o vad ca pe o razbunare a lui Basescu pentru ca nu i-a fost urmat indemnul de a fi aleasa Mona Musca drept candidat pentru sefia Camerei Deputatilor si considera o vendeta incercarea presedintelui de a dizolva Camera. Altii ii sustin propunerea sau cel putin se arata rezervati in a se declara impotriva, amanand, cel putin la nivel de declaratii, luarea unei decizii pana la o eventuala dezbatere pe marginea eficientei parlamentare. Cat priveste oponentii de frunte, de departe cel mai inversunat dintre acestia este premierul Tariceanu, haios de altfel prin declaratiile oarecum contradictorii pe care le face. Desi nu sustine ideea unui Parlament unicameral (si nici nu este de acord cu asumarea raspunderii pentru votul uninominal), totusi afirma raspicat ca „sistemul bicameral este unul prost”. Pai hotarati-va, domnule premier, ori e alba, ori e neagra, ca in toale gri nu ajungem prea departe. Degeaba o drege ca, teoretic, un astfel un sistem este bun atunci cand este conceput corect, nu asa cum este astazi in Romania. O fi frumos sa citezi din carti si sa citesti in stele, dar pana una, alta traim in Romania zilelor noastre si ne intereseaza practica, nu teoria, si nicidecum nu ne place sa tot privim in curtea altora si sa admiram fara sa facem ceva concret si pentru noi. Ori continuam sa ne jucam de-a politica, incapatanandu-ne sa fim Gica Contra, ori daca sistemul e prost in Romania - acceptam totusi ca trebuie sa-l schimbam! Pai nu avea dreptate Basescu sa acuze Guvernul de lipsa de fermitate in decizii si conduita, cand tocmai seful Guvernului vorbeste doar ca sa-si admire glasul?