Exista la noi destui politicieni care au trecut prin toate partidele. Migratia politica este un fenomen permanent in Romania postdecembrista. Dincolo de oportunismul balcanic, ea releva si faptul ca doctrina politica este pentru multi o vorba goala, un moft, care ar apartine trecutului romantic al politicii. Oamenii se aduna, sub sigla unui partid, indiferent cum s-ar numi el, doar pentru interesele de moment, si nu pentru a servi o cauza. Avem de-a face mai degraba cu gasti, cu grupuri de interese, decat cu formatiuni politice. Din acest punct de vedere, pare ca ne inscriem unei tendinte mondiale.
Traseismul politic a fost foarte mult invocat in legislatura trecuta, cand PSD - aflat la guvernare - a racolat tot ce putea in teritoriu, mai ales primari si consilieri locali. Motiv pentru Opozitia de atunci, in primul rand PNL si PD, sa strige ca din gura de sarpe ca este imoral ce se intampla si ca-si ia angajamentul ca niciodata nu-i va primi inapoi pe tradatori si nu va accepta in propria-i ograda picior de pesedist. A fost un bun argument electoral, care a intarit si mai bine credinta ca PSD nu este altceva decat partidul-stat. Ceea ce se intampla acum este exact pe dos. Totul este dat uitarii si, mai ales liberalii, la un prim-semn al sefului lor - Calin Popescu-Tariceanu -, fac eforturi consistente pentru a atrage parlamentari din Opozitie in randurile lor.
Socoteala premierului Tariceanu este simpla. Prin atragerea unor parlamentari din tabara adversarilor, este intarita majoritatea parlamentara de care are nevoie. Evita, astfel, anticipatele, care reprezinta un risc. Tariceanu spune ca nu este o racolare in sine, fiind vorba de optiunea de constiinta a respectivilor migratori. Ca sunt si ei oameni, unii chiar curati sufleteste, si ca deciziile se iau “de la caz la caz“. Indiferent de explicatiile care se dau, actiunea nu face decat sa incurajeze traseismul politic, si nu sa-l interzica, asa cum se vorbea intr-o vreme, chiar la nivel de initiativa legislativa.
Nu ni se mai spune nimic despre imoralitate, desi racolarea parlamentarilor este un gest mult mai imoral decat cea a unui primar sau consilier local. Este subminata mult mai profund vointa electoratului care se trezeste ca degeaba a mers la vot. Este ca si cum a votat altcineva in locul lui sau, si mai rau, ca i-a fost falsificat buletinul de vot pe care l-a introdus in urna. Sa nu ne mire, in aceasta situatie, faptul ca la urmatoarele alegeri vom inregistra un absenteism major.