Daca nu stii unde vrei sa ajungi, totdeauna nimeresti acolo. Aceasta formulare oarecum alambicata este un mod direct de a defini nehotararea, bajbaiala sau indiferenta fata de o actiune ori alta. Altfel spus, chiar daca nu ai o tinta in viata, tot ajungi intr-un loc, oricare ar fi acela. Acesta ar fi sensul simplu, vizibil. Exista insa si un inteles ceva mai profund, care tine de premeditare in nehotarare si chiar de reavointa. Cand nu vrei sa faci un lucru asa cum trebuie, te prefaci ca nu stii, ca n-ai indemanarea necesara si motivezi toate astea prin faptul ca este pentru prima oara cand te afli intr-o astfel de imprejurare.
Nebunia in mijlocul careia ne aflam de o vreme, de cand a fost declansata ofensiva de deconspirare a Securitatii, este urmarea absentei unui scop clar definit in acest demers inca din momentul in care s-a pus aceasta problema. Faptul ca el n-a fost nominalizat inca din prima clipa este esential. S-a vrut un act moral. Foarte bine, dar n-au fost gasite mijloacele prin care deconspirarea Securitatii sa devina efectiv acest lucru. Faptul este evident si acum. Ofensiva in sine a devenit o lupta subterana destul de violenta, si asta pentru simplul motiv ca ea este una exclusiv politica. Or, moralitatea nu tine doar de politica. Este limpede ca ofensiva a fost declansata fara o analiza prealabila, fara o pregatire temeinica a ei si fara stabilirea unui scop absolut neutru.
Faptul ca sunt tot mai multe voci care reclama acum modificarea legislatiei pe aceasta tema, inclusiv privind functionarea Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, este simptomatic. Sunt invocate argumente de ordin constitutional sau legate de respectarea drepturilor fundamentale ale omului. Ca s-a vrut si nu s-a putut sau ca pur si simplu nu s-a vrut ca deconspirarea Securitatii sa fie un act de asanare morala nu mai are nicio importanta pentru impasul in care s-a ajuns. El era oricum acelasi.
Vorba romaneasca ne avertizeaza ca nu este bine sa rascolesti rahatul pentru ca locul se impute si mai tare. Este mai intelept sa nu-l bagi in seama sau, cel mai bine, sa-l iei si sa-l arunci acolo unde trebuie - in hazna. Dupa cum decurg acum lucrurile, niciuna dintre cele doua solutii nu mai este aplicabila. Mizeria s-a imprastiat deja in toate partile. Probabil ca asta s-a si vrut cu adevarat. Iar daca nu s-a vrut, tot acolo s-a ajuns.