Ca la orice sfarsit de an, toata lumea incearca sa faca un bilant al celor bune, dar si al necazurilor carora a trebuit sa le faca fata. Unii si-au cumparat masina mult dorita, altii s-au bucurat pentru suta de lei noi pe care au primit-o multumita recalcularii pensiilor. Unii ne povestesc despre un Revelion intr-o statiune de vis, altii se bucura ca vor reusi sa-si plateasca intretinerea pentru necajitul lor apartament dintr-un bloc unde apa curge din cand in cand, in cartierele "muncitoresti", visand la vremurile in care "tot omul" avea un loc de munca, de unde isi lua un salariu amarat, dar avea macar bucuria ca majoritatea vecinilor traiau la fel cu el.
Pentru noi toti, bogati sau saraci, 2006 este cel in care speram sa ni se implineasca dorintele, pe care cel care va sa se termine peste cateva zile nu a fost in stare sa ni le implineasca.
Din pacate, am avut parte de un an plin de belele, la care au participat din plin stihiile naturii. De la inundatiile care au lovit cumplit aproape toata tara si pana la nenorocita de gripa aviara, am avut parte de necazuri de tot felul. Poate ca Pronia Cereasca a dorit sa ne puna la incercare. Poate ca ispasim pacate de neiertat. Cert este ca, pentru cei mai multi dintre noi, a fost un an urat, de care ne vom desparti fara prea multe regrete.
Foarte important este sa ne pastram speranta ca anul ce vine va fi mai bland cu noi toti. Un an in care Romania sa-si primeasca un binemeritat loc in Uniunea Europeana. Un an in care sa nu mai asistam la balbaieli guvernamentale, dar nici la atacuri penibile din partea Opozitiei. Un an in care lucrurile sa se aseze pe un fagas normal, aducator de bunastare pentru toti. Un an in care sa asistam la o atat de mult dorita respectare a legilor, fara de care orice speranta de mai bine este sortita esecului.
Speranta de mai bine, despre care stim cu totii, oricat de pesimisti am fi, ca se incapataneaza sa nu moara niciodata. Cu atat mai mult, cu cat, la cumpana dintre ani, pentru foarte multi dintre noi este tot ce ne-a mai ramas.