Bugetarii din Romania, care au ramas de caruta dupa schimbarea politicii fiscale, nu mai au sindicate care sa le apere interesele. Cei care ar trebui sa faca acest lucru au preferat sa bata palma cu cei de la putere pentru a obtine diverse favoruri in schimbul tacerii. Acest lucru se intampla nu doar in invatamant, unde saracia este mare, ci peste tot. Si la institutiile de stat, unde isi desfasoara activitatea sute de functionari publici, dar mai nou, si in interiorul marilor companii private. In acest fel este mai simplu pentru toti... Si sindicalistii de la putere, care mint si se bazeaza pe naivitatea celor ce cotizeaza, obtin ce vor, dar si cei de la conducere pot face legea dupa bunul lor plac. In schimb, cotizantii sunt catalogati drept "fraieri" atat de sefi, cat si de sindicalistii care se gandesc noaptea ce minciuni sa mai toarne la sedintele de sindicat. Cei care gandesc ca cineva se preocupa de problemele lor ar trebui sa deschida repede ochii si sa nu mai fie atat de naivi. Nici un sindicalist nu poate ceda promisiunilor venite din partea sefilor pentru ca intr-o tara aflata in tranzitie sunt mai tentante decat admiratia venita din partea catorva colegi. Ceea ce s-a intamplat la Sindicatul din Invatamantul Preuniversitar se intampla aproape peste tot. Au existat cazuri in care sindicalistii s-au comportat ca directorii adjuncti si au existat exemple in care "avocatii" angajatilor s-au temut sa nu fie concediati si au inchis ochii la numeroase nereguli comise de stabi... Dar cu toate acestea, in Romania, sindicatul a devenit un al doilea loc de munca pentru numerosi lideri. Ei si-au inghetat activitatea de zi cu zi, au acceptat cateva ore suplimentare pentru a lua un salariu mai mare, au primit un birou comod si elegant si administreaza lunar cotizatiile tuturor membrilor de sindicat. Trebuie sa fie foarte usor sa ai o slujba de sindicalist si tot ceea ce trebuie sa faci este sa te gandesti cum sa ii convingi pe cei care vin cu banul ca tu lucrezi si nu te prefaci.