In Piata Rosie de la Moscova se va sarbatori astazi cu mult fast scurgerea a sase decenii de cand ultimul oficial ramas in functie al Germaniei naziste semna capitularea neconditionata a celui de-al III-lea Reich. In acel moment, Hitler era deja mort si incinerat, iar Stalin trasase limitele sferei de influenta sovietica ce inglobau jumatate din suprafata globului. Dupa numai un an de la victoria aliatilor asupra Axei, la orizonturile politicii mondiale se zareau deja germenii Razboiului Rece. La ora la care europenii, asiaticii, americanii si alti cetateni ai mapamondului traiau clipele de gratie ale victoriei si pacii, eminentele cenusii de la Moscova, Londra sau Washington nici nu isi puteau imagina cum va arata lumea peste 60 de ani. Germania invinsa era un teritoriu controlat in parti aproape egale de bolsevici si de occidentali, plin de orase ruinate in proportie de pana la 90%, in care foametea si deznadejdea faceau casa buna cu orgoliul ranit pentru a doua oara in mai putin de o jumatate de veac, al uneia dintre cele mai nobile natiuni ale continentului. Dupa sase decenii, Germania reunificata reprezinta astazi o forta economica si politica cel putin la fel de puternica ca si unii dintre fostii sai adversari. In schimb, visul hegemonic al lui Stalin s-a naruit odata cu destramarea Uniunii Sovietice, iar Rusia de astazi se zbate intre fantomele unui trecut de superputere si incercarile inca nereusite de a iesi din marasmul economic al sistemului clientelar de sorginte comunisto-mafiota. Nici Regatul Britanic nu mai reuseste- cu toate eforturile diplomatiei de la Londra- sa iasa din pozitia de vioara a doua a politicii internationale, in ciuda reprosurilor pe care multi analisti englezi le aduc cabinetelor laburiste sau conservatoare, in privinta servilismului dovedit de oficialii britanici fata de strategia Washington-ului. De altfel, Anglia a suferit in primele decenii dupa incheierea celei de-a doua Conflagratii Mondiale lovitura dupa lovitura, odata cu dezintegrarea totala a imensului sau imperiu colonial si cu pierderea suprematiei economice pe plan mondial si continental in favoarea Germaniei si Japoniei. Singura care a evoluat in ierarhia politicii globale este SUA, tara care nu numai ca si-a conservat pozitia de lider economic mondial, dar in plan militar a devenit in ultimele doua decenii singura superputere planetara. Numai ca si astazi, la fel ca si in 1945 se intrevad deja semnele unor schimbari profunde in istoria planetei, astfel ca dupa alte sase decenii, cu siguranta lumea nu va mai fi cea de acum si probabil nici cea pe care analistii contemporani o prefigureaza in prezent.