E din ce in ce mai evident faptul cã prãpastia dintre Romania ºi Uniunea Europeanã se adanceºte. Dacã am face abstracþie de declaraþiile optimiste ale guvernanþilor lucrurile stau doar ceva mai bine decat stãteau in perioada guvernãrii pesediste. De fapt, in agenda europeanã suntem mazgãliþi cu pix roºu din pricina corupþiei. In momentul de faþã am introdus la insectarul luptei importiva marilor hoþi cãtuºele lui Sechelariu ºi pe cele ale lui Iacubov. Dacã la astea mai adãugãm ºi lacrimile de crocodil ale lui Iliescu constatãm cã avem un peisaj sãrac, chiar dacã ºocant pentru o societate care nu prea a vãzut niciodatã corupþi adevãraþi care sã mai ºi rãspundã pentru faptele lor. Cele trei cazuri constituie, in fond, o reclamã, un spot la lupta impotriva corupþiei. Nu e nici mãcar un inceput. Mici sau mai mari acte de corupþie se intamplã in continuare in ficare zi ºi nici unul dintre cei abilitaþi sã facã ceva nu vede nimic. Nici nu prea are cum. Existã judecãtori care au primit cadou case de la stat. Existã primari care iau decizii dupã bunul plac, ºi nicidecum aºa cum prevede legea, existã directori de instituþii publice care au indesat mana panã la gat in buzunarele publice. Acestea sunt doar lucrurile care se vãd. In spate se aflã un zid al ruºinii mult mai gros. Iar lucrul acesta este evident. Refuz sã cred cã la Galaþi, spre exemplu, nu s-a intamplat nici un act de corupþie in afarã de o femeie de serviciu care a cerut un ciubuc. Cred cã la nivel inalt fiecare poartã o muscã pe moþ pe care acum ar vrea sã o ascundã cu orice chip. Iar dacã va reuºi inseamnã cã acea cruciadã impotriva corupþiei s-a inecat inainte sã intre in apã.