Unde se termina presa, incepe rahatul. O "stire" care a facut inconjurul redactiilor a fost ignorata, absolut legitim, cu decenta, de toate ziarele. Florin Cuc, "ziarist" la Informatia de Vest, a desertat o galeata de rahat de porc pe holurile fostei sale redactii, Gazeta de Oradea, sustinand ca a dat un "drept la replica". Ce mai, stilul e omul insusi!
Galeata lui Cuc e doar punctul culminant al unui lung sir de murdarii. De o buna bucata de timp, cele doua publicatii, pe care incetez sa le numesc "ziare", isi desarta, reciproc, dejectiile, fiecare, in ograda celeilalte. Laturile cu care se improasca si improasca nu au nimic de-a face cu presa. Cata relevanta pot avea pentru cititori ciorovaielile unor vidanjori de mahala? De parca nu ar fi fost de ajuns, ziaristii celor doua publicatii dedicate reglarii conturilor Lele - Tarau au ajuns, pe nesimtite si cu nesimtire, sa se spurce si sa se dueleze cu chilotii. Ca niste slugi prostanace si frustrate care, din exces de zel, se ciomagesc in iarmaroc cand stapanii se injura. Desi
s-au perindat prin mai multe redactii, nu au invatat ca respectul colegilor si al cititorilor dureaza mai mult decat viata efemera a unor fituici de hazna. E o prostie si denota lipsa de caracter sa-ti afunzi galeata in hardaul cu dejectii din propria redactie si sa-l deserti pe masa de scris a fostilor colegi. Iti trebuie un obraz al naibii de gros sau, barem, o dispensa medicala, ca sa te uiti in ochii lor a doua zi si sa le dai binete.
Este lamentabil ca Aurel Tarau, patron de publicatie, gireaza si alimenteaza, implicit, astfel de scrieri si astfel de maniere. Experienta de dascal ar trebui sa il avertizeze ca si in presa trebuie sa ai cei sapte ani de acasa. Iar experienta de viata ar trebui sa-i spuna ca stilul jegos in care sunt terfeliti inamicii sai nu ajuta nici publicatiei, nici imaginii sale de om cu pregatire didactica.
In clipa asta, regret ca ziaristii nu au vreun for de etica sau vreun barou, asa cum au avocatii. Nu stiu daca o organizatie profesionala ar rezolva problema pseudo-oamenilor. Daca ar putea fi exclusi, altfel decat prin dispret si ignorare, cei care aduc atingere imaginii colegilor si meseriei.
Ca orice om, am si eu confrati pe care nu-i simpatizez, ba, poate, chiar ii detest. Ca oameni, ca fel de a fi. Altora le contest priceperea sau motivatia. Asta se intampla in orice breasla. Dar ii consider colegi si ii tratez cu decenta. Pentru ca ma respect si imi respect meseria. Nu vreau sa ajung sa-mi fie sila de ea si nici sa-mi fie rusine sa spun ca sunt ziarist.
Galeata lui Cuc e un semn! Se cam cere o vidanjare. Sau macar o mica deratizare.