Viktor Ianukovici si-a dus la capat razbunarea - aceasta este perceptia mediilor internationale asupra desemnarii lui ca premier de catre presedintele prooccidental Viktor Iuscenko. Fostul prim-ministru al lui Leonid Kucima in perioada 2002-2004 s-a intors cu promisiuni de continuare a politicii prooccidentale. "Avem o sansa unica de a realiza uniunea dintre cele doua maluri ale Niprului", a spus presedintele, vizibil obosit de patru luni de teatru absurd.
O prima lectie a "alegerii dificile" pe care a trebuit s-o faca Viktor Iuscenko ar fi ca "prooccidental", din punctul de vedere al Kievului, nu mai inseamna neaparat "antirusesc". Singura inamica jurata a Rusiei din raposata coalitie portocalie, Iulia Timosenko, a ramas in afara jocului, dupa ce alegerile din martie o ridicasera pe creasta valului, cu blocul ei avand cel mai bun scor din fosta coalitie portocalie. Blocul Iuliei Timosenko are 129 de deputati in Rada Suprema, insuficienti pentru a bloca Guvernul Ianukovici, din care vor face parte si membri ai partidului lui Iuscenko, dar destui pentru a face guvernarea dificila dupa reforma prin care Iuscenko a sporit prerogativele Legislativului in fata Presedintiei si a Executivului.
Despre o alianta Ianukovici-Iuscenko se vorbea de mai multe luni, chiar daca au ramas pana in ultima clipa (inclusiv dupa demararea oficiala a consultarilor saptamana trecuta) analisti de la Kiev si de aiurea care au etichetat-o drept "contra naturii".
Este cert ca politica Guvernului Ianukovici (chiar impreuna cu socialistii si comunistii) nu va mai putea fi cea de pe vremea lui Kucima. Unii observatori sunt de parere ca "revolutia portocalie" a influentat ireversibil Ucraina. Presa nu se mai teme sa-i critice pe politicieni, schimbare radicala fata de perioada dinainte de 2004, cand oamenii presedintelui Leonid Kucima incercau sa le impuna ziaristilor un anumit mod de a relata evenimentele.
Acestea fiind zise, pe plan intern inseamna promisiunea scrisa de continuare a politicii prooccidentale o tendinta de supunere a Kievului la sentinta CEDO privind ilegalitatea constructiei pe canalul Bistroe? Sa fim realisti, niciun Guvern ucrainean nu ne-ar fi dat castig de cauza. Este totusi cert ca asupra unui guvern prooccidental, care va continua negocierile pentru apropierea de NATO si de UE (asa cum pretinde acest "Ianukovici 2"), Curtea de la Strasbourg are mai multe mijloace de presiune.