Cel mai mare cosmar al fiecarui creditor, care are de recuperat o creanta de la o societate aflata in lichidare, este locul pe care il plaseaza instanta la recuperarea debitului. Clasicele cozi la alimente si la plata taxelor catre stat au fost inlocuite astfel de listele intocmite de judecatori.

Desi in aparenta pare hilar, subiectul este dramatic daca e sa vorbim de batrinii care si-au gajat locuintele sau au renuntat la agoniseala de-o viata in speranta unui cistig rapid care nu a mai venit. Am putea spune chiar ca acesti oameni traiesc, de fapt, vieti duble: una obisnuita, daca putem folosi un asemenea termen in mediul in care traim, si una pe holurile justitiei, de la care mai spera inca o solutie miraculoasa, care sa le rezolve toate problemele. Cu siguranta ea nu va veni, insa nu putem trece cu vederea drama acestor oameni.

In contrast ni se infatiseaza un alt tablou: cel al creditorilor privilegiati, care au ocazia sa se "infrupte" primii din resturile unei firme sau alteia. Este vorba practic de o vinatoare de vrajitoare ce se poarta cu anii, marii creditori pe de o parte si conducerile societatilor pe de alta, care incearca sa convinga instantele ca nu mai exista nici o sansa de redresare sau dimpotriva. La mijloc sint micii creditori, care nu mai au nici bani, nici timp, ca sa nu mai vorbim de rabdare, pentru a continua aceasta lupta surda, al carei sfirsit nu-l stie nimeni.

Cunosc zeci de cazuri in care creditorii au trecut in lumea celor drepti inainte sa fi avut ocazia de a cunoaste solutia justitiei, oricare ar fi fost ea, mostenitorii fiind nevoiti sa continue procesele. Din pacate nu exista solutii macar pentru rezolvarea mai rapida a acestor dosare. Explicatii ar fi multe: complexitatea cauzelor, numarul mare de parti, uneori de ordinul sutelor, si actele ce trebuie efectuate, dar nu e cazul sa dezvoltam acum prea mult subiectul. Important de spus este ca pe termen lung nu se intrevede nici o speranta pentru micii creditori, cea mai buna metoda fiind evitarea investitiilor riscante. Numai ca nimeni nu poate cataloga din start o investitie, deci ne invirtim intr-un cerc vicios.

Cert este un lucru: marii creditori, fie ca vorbim de stat sau de societati comerciale, vor fi intotdeauna primii la imparteala.

Ca amaritii care s-au inselat bagindu-si banii in tot soiul de inginerii financiare nu au nici o sansa de a-si recupera banii mai pot intelege, insa nu pot pricepe defel incetineala cu care se judeca uneori procesele de faliment, care in unele cazuri te baga efectiv in mormint.