Forma burlesca pe care o imbraca escaladarea actualei crize politice din Romania readuce in actualitate un slogan al inceputului anilor 1990: "Monarhia salveaza Romania!" Circul politic la care suntem martori in aceste ultime trei luni sunt dovada clara a faptului ca, in Romania, republica si-a epuizat orice energii. Etichetata de propaganda stangista din acea perioada ca fiind "depasita", "arhaica" ("fesenistii" se fereau totusi de cuvantul "reactionara"), asociata cu revenirea mosierilor si, culmea, chiar cu cedarea Transilvaniei catre Ungaria, monarhia constitutionala este, in realitate, cea mai recent aparuta forma de organizare a statului.
Mai mult, tocmai prin faptul ca nu este ales, monarhul constitutional este seful de stat care este in mod real deasupra partidelor politice, a oricaror interese de grup sau personale si se poate constitui, desigur, printr-un comportament exemplar, intr-un simbol veridic al unitatii nationale.
Asociata cu introducerea votului uninominal real - adica cel care presupune un singur tur de scrutin si alegerea parlamentarilor pe baza majoritatii simple (ca in Marea Britanie si Statele Unite) - forma de guvernare care a constituit traditia politica a acestui popor de la Burebista pana la Mihai I poate oferi tarii doua lucruri de care are stringenta nevoie: stabilitate politica, fara de care dezvoltarea economica este pur si simplu imposibila, si eliminarea ideii profund nocive ca poporul are nevoie de lideri providentiali, mai mult sau mai putin autoritari, mai mult sau mai putin oieri, sociologi sau marinari.
Altfel spus, un regim parlamentar bazat pe votul uninominal si pe conducerea tarii de catre un prim-ministru care sa conduca si economia, si Serviciile secrete, si Armata, dar fiind supus controlului Parlamentului si neputand influenta justitia este stimulativ pentru orice lider politic ce se simte suficient de energic si de competent sa conduca, dar descurajant pentru cei care nu stiu decat sa dea din gura. Pentru ca la capatul mandatului nu vor mai putea da vina pe partenerii de coalitie, nici pe vreo institutie cu care trebuie sa imparta puterea executiva, care pasamite le-ar fi sabotat munca.
In sfarsit, dar nu mai putin important, pentru Romania, monarhia este preferabila republicii parlamentare pentru simplul motiv ca, dincolo de traditie si de necesitatea regimului parlamentar, psihicul colectiv romanesc are nevoie de un simbol care sa fie respectat de absolut toti si care sa constituie un "memento" al perioadei din istoria acestui neam de care putem fi, cu profunda indreptatire, mandri:1859-1866-1877-1918, Unirea Mica, salvgardarea ei, Independenta si Intregirea Neamului.