Prefectul Crisitan Roman a ajuns la concluzia ca incalzirea centralizata este mai ieftina, cu zece procente, decit cea pe baza de centrale cu gaz metan. Asa ca a dat dispozitie ca toate cele peste cincizeci de unitati de invatamint din municipiu sa fie recuplate la Termica, chiar daca aproape toate au deja centrale proprii.
Fara a aminti de imixtiunea prefectului in treburile care le decide consiliul local care, in definitiv, face ce considera cu banii nostri, initiativa asta lasa un fel de gust amar. Justificarea - pret mai mic - este doar teoretica, termenul de comparatie lipsind deocamdata.
Insa faptul de a distruge ce au facut altii, adica de a arunca la gunoi patru sute de mii de euro cit au costat din banii nostri acele centrale termice, numai pentru a le inlocui cu un alt sistem, care va mai costa macar inca pe atit, nu are decit noima racului, care paseste cind inainte cind indarat. Cu consecinta fireasca pentru noi toti ca nu ajungem absolut nicaieri, sau am ramas in punctul din care am plecat acum saisprezece ani chiar daca ne-am miscat incoace si incolo.
In Botosani vine unul, ajuns vremelnic la putere si spune ca trebuie tramvai. Vine altul, la fel de vremelnic, si insista pentru microbuze, abandonind tramvaiul. Sau unul exploateaza piata centrala in folosul orasului, vine celalalt si o da unei firme. Unul cere plata centralizata a gunoiului, iar celalalt vrea contracte individuale. Unul vrea statui, altul nu, unul vrea parcari, altul puncte termice, unul da bani la teatru, altul vrea sa-i economiseasca, unul vrea camere video, altul vrea politisti in carne si oase, unul..., altul...
Acum a aparut si prefectul, cu ideea lui de economie. Nu o sa merg atit de departe incit sa-l suspectez pe Roman ca, prin ordinul lui de a rebransa scolile doreste sa-si asigure prietenia Termica, de unde a plecat, pentru cazul ca va fi odata schimbat. In schimb, hirjoana asta permanenta, in care oricine ajunge la putere se apuca sa-si puna in practica viziunile proprii, indiferent daca sint bune sau rele, a transformat si capitala judetului intr-un imens teren de joaca pentru politicienii provinciali care se distreaza sau isi platesc polite pe banii, nervii si vietile noastre, reducind actul de administrare publica la amatorism.
De remarcat este ca niciodata, dar absolut niciodata, nici unul din acesti vremelnici politicieni nu ne-a intrebat si pe noi, ce anume vrem. S-ar fi ales cu o parere ceva mai avizata, macar pentru ca ne-am propus sa locuim aici toata viata, nu doar patru ani.