Desi nimeni nu-i mai spune altfel decat "presedintele suspendat", Traian Basescu traieste parca cele mai frumoase clipe ale mandatului sau la Cotroceni. A scapat, pentru o luna, de obligatiile plicticoase de protocol si de exasperantele activitati birocratice de rutina ale functiei, se poate intalni cu poporul cand vrea si unde vrea - la un semafor bucurestean, pe o plaja de la Marea Neagra, intr-o piata publica din Bucuresti, Constanta sau Castellon, glumeste din automobil, prin geamul lasat, cu oricine, se pozeaza cu oricine, ridica in brate copilasi, da interviuri dezinvolte, in care nu ezita sa insinueze ca pana si masonii rusi comploteaza impotriva sa. Si, mai ales, tine discursuri percutante despre coruptie si oligarhi, intr-un limbaj pe intelesul tuturor, mai in largul sau ca un discjockey versat, in fata unor multimi (mai mari sau mai mici) care talazuiesc scandand: "Ba-ses-cu, Ba-ses-cu".
Adversarii sai politici aproape ca s-au resemnat la ideea ca va reveni in scaun, presa internationala ii este, in mod covarsitor, favorabila, iar televiziunile si ziarele romanesti, oricat de ostile ar trebui sa fie, din ordinul magnatilor, nu au cum sa-l ignore, sa-l ucida public prin nebagare in seama.
Problema nu e atat ce se intampla. Problema e ce se va intampla dupa repunerea sa in functia prezidentiala. Cum va coexista/coabita presedintele unui regim semiprezidential cu un Guvern si un Parlament care-i vor ramane, in continuare, adversari inversunati? In principiu, scenariul viitor e previzibil: alte alegeri, anticipate, pe baza de vot uninominal, in care presedintele spera sa-si obtina o majoritate parlamentara confortabila, apoi o noua Constitutie, care sa instituie fie o republica prezidentiala, fie una parlamentara. Asta insemnand cel putin inca o jumatate de an de turbulenta politica, in care presedintele-jucator se va simti cum nu se poate mai bine. Important este ca economia sa nu fie afectata, ceea ce, deocamdata, nu s-a intamplat. Ca fondurile europene nu prea sunt absorbite, ca nu avem pana acum o strategie nationala de integrare, e alta poveste. Peste cateva luni, Bruxelles-ul ne va judeca iarasi cum stam cu coruptia, cu reforma in justitie, dar iesim noi si din asta, intr-un fel sau altul. De agenda cetateanului, cum se spune mai nou, nu va avea timp sa se ocupe, o vreme, nimeni, nici de acum incolo. Cetatenii vor fi insa solicitati sa mearga cu sarg la urne, caci ii asteapta o droaie de alegeri de tot felul. Sondajele il vor indica, pe mai departe, preferat al romanilor pe actualul (inca suspendat) presedinte, acesta va tine carma tarii zambitor, pe o mare mereu agitata, si nimeni nu se va plictisi. S-ar putea oare si altfel?