Scraşnind printre dinţi, oamenii mai înstăriţi ai acestei ţări au ieşit în balcoanele încrustate opulent cu parale
dobandite oportunist, din întamplare sau pe la spate, şi au salutat intenţia ministrului Finanţelor, de a ridica impozitele la maşinile de lux şi la vilele lor. Salutul a fost unul dat pe sub mană pentru că, între noi fie vorba, nimănui nu-i convine să plătească de trei, de zece, de cincizeci de ori mai mult decat pană acum. Putem vorbi aşadar despre o oranduire pe care iobagii o iubesc şi pe care ciocoii o înjură doar atunci cand nu se mai află nimeni pe langă ei. Nu această intenţie cu pretenţii de justeţe mă uimeşte, ci faptul că este una pe care nici un guvern liberal întreg la cap nu ar lua-o. Iată că e posibil şi pe dos. De fapt, nu ar trebui să mă mir foarte tare: mulţi dintre pesedişti, adică cei care ne-au guvernat pe cand cambrianul se îngana cu precambrianul şi se năşteau marile depozite carbonifere, nu sunt nici de cum socialişti ori social democraţi. Vorbim mai degrabă despre o gaşcă care a pus mana pe fraiele puterii, care s-a înbogăţit din asta şi care acum va trebui să plătească tichetul luxului. Iar dacă vine vorba despre liberali, pot să zic mai degrabă că unii nu au ce lăsa moştenire mai mult decat năravurile proaste. Taraş-grăpiş, se întamplă finalmente şi în Romania ceva care să mă uimească. O greblă schiloadă vrea să repare un întreg popor devastat de sărăcie. In fond, aşa ar putea fi caracterizate mai toate iniţiativele legislative pe care guvernanţii ne pun să le înghiţim doar pentru că am pofti la civilizaţia din UE.