Cei mai multi dintre noi traim cu convingerea ca, intotdeauna, binele invinge. O convingere care ne ajuta sa trecem peste multe dintre necazurile pe care viata ni le scoate in cale si sa suportam cu stoicism ticalosiile, sperand in dreptatea divina care va aduce, in cele din urma, triumful binelui si al adevarului. Problema care apare este ca nu intotdeauna binele este acelasi pentru toti, iar valorile morale sunt diferite de la individ la individ. Adeseori intervine subiectivismul, si "binele" unuia poate deveni "raul" altuia si decelarea celor doua notiuni poate fi teribil de anevoioasa.
Intamplarile din ultima vreme readuc in memorie zilele din decembrie 1989, atunci cand o minte diabolica bagase in capetele romanilor psihoza teroristilor care viermuiau prin orase, otraveau apele, atacau "din orice pozitie" si urmareau sa nimiceasca "valorile revolutiei", in frunte cu atat de "modestul si cinstitul Ion Iliescu, care ne-a scapat de Ceausescu". Era de-ajuns ca unui tembel, chiar de buna credinta, sa i se para ca un trecator are fata de "terorist" pentru ca grupurile de revolutionari care patrulau cu arma in mana si cu banderola tricolora la brat sa-l linseze pe respectivul, de cele mai multe ori un om nevinovat, care nu avea decat vina ca purta barba sau avea tenul mai inchis.
La fel ca atunci, desi la alt nivel, asistam azi la o suspiciune generala, si ajunge ca un netrebnic sa arunce o vorba despre un personaj public pentru ca respectivul sa devina tinta oprobiului unui public credul si doritor de sange. Intr-unul dintre ziarele de ieri, acuzatiile sunt aruncate asupra lui Andrei Plesu. Cred ca este greu de imaginat o porcarie mai marsava impotriva unuia dintre putinii oameni care au avut curajul sa se opuna pe fata sistemului comunist. Cu vorbe de genul "se pare ca..." sau "din surse care doresc sa-si pastreze anonimatul...", oricine poate arunca cu noroi in cei care, intr-un fel sau altul, le deranjeaza binele lor si ii atentioneaza sa faca "ciocu" mic", pentru ca "tovarasii" nu si-au pierdut complet reflexele si, daca vor, pot manji cu laturile din sufletul lor pe oricine.
Poate ca, pana la urma, binele va invinge, poate ca in sfarsit se va "alege graul de neghina". Pana atunci, asistam la un razboi mediatic teribil in care se simte foarte acut nevoia unor criterii clare si, mai ales, asa cum declara ieri Mircea Dinescu, a unei "balante fine" in judecarea fiecarui caz. Altfel, totul poate lua aspectul unei rafuieli din care nu este sigur ca binele va iesi, cel putin pentru o vreme, invingator.