Mai toate activitatile derulate in Romania au, ca motivatie sau scuza, apropiata si dorita integrare in Uniunea Europeana, subiect prioritar si de continuitate in fata oricarui alt subiect de presa. Toate gesturile politice, sociale sau economice sunt intoarse pe toate fetele si analizate din perspective aderarii, cu teama de a nu fi privit altfel de cei care ne monitorizeaza la sange respiratia nationala. Cu alte cuvinte, ne dam un oarece interes. Zilele acestea vom primi si ultimul accept (din partea guvernului german), care va ratifica prezenta noastra in Uniune, iar peste aproximativ o luna, comisia pentru extindere a Parlamentului European va invita in mod oficial Romania (alaturi de Bulgaria) la aderare. Probabil din acest motiv, al apropierii evenimentului, prin alte tari care nu ne vad deloc cu ochi buni au inceput adevarate campanii de presa, furibunde, la adresa Romaniei. Nu m-am mirat prea tare, dar totusi am ramas cu un gust amar cand am aflat ca in acel ultim stat membru UE care trebuie sa ne mai dea "ok"-ul - Germania, publicatii foarte serioase si bine cotate in peisajul presei de analiza politico-economica trag adevarate semnale de alarma cu privire la riscurile alipirii la UE a Romaniei, o tara macinata de mafie si coruptie. Aprecierile la adresa noastra sunt dintre cele mai ...picante: un deputat englez spune ca desi el ar avea resentimente cu privire la aceasta actiune, nu poate pune interesele personale in fata intereselor colective (nationale, adica) pe care Marea Britanie le are in estul Europei(!). Altii ne vad si mai... ciumati si considera ca tot ce am avea de oferit, ca tara, in folosul comun, este "otravit". De cei care iau totul ca pe o gluma proasta sau ca pe o capcana in care ar cadea daca ne accepta nu mai mentionez, pentru ca m-am hotarat sa percep si eu parerile lor ca pe o gluma proasta. O sa mai zic doar de ciudata hotarare a unei comisii de experti a Parlamentului European, care s-a hotarat nici mai mult, nici mai putin decat sa supravegheze mult mai atent evolutia Romaniei si Bulgariei dupa integrare, daca tot nu mai au cum sa dea inapoi acum cu un vot de blam, pentru a delimita clar drepturile tarilor nou-integrate in raport cu onorarea obligatiilor. Si totusi, ce vina avem noi, atat de mare fata de alte exemple arhicunoscute care au aderat in liniste in valul precedent, incat sa fim tratati ca ciumatii Europei?