Ne asteapta Europa... vai noua!
Replica de Constanta
Joi, 19 Octombrie 2006
400
O delegatie compusa dintr-un singur parlamentar european, basca niste ziaristi francezi, ne-a vizitat, zilele trecute, minunatul orasel. Minunat - un fel de a spune. E al nostru insa, cu bune si cu rele. De fapt, nu orasul a interesat, nu ce s-a facut bun pentru copiii abandonati. Au fost vanate, cu o insistenta obraznica, imaginile urate. Am fost umiliti la noi acasa - nu e prima data (si iar imi aduc aminte de episodul fotbalistilor francezi care si-au adus de acasa mancarea ca a noastra le statea in gat; si a suporterilor francezi care ne-a facut "tigani") si ni s-a interzis sa intram odata cu ziaristii francezi, ca nu cumva sa ii incomodam. Asta se intampla zilele trecute, in Romania, la Constanta, intr-o institutie constanteana, nu in vreo ambasada (unde ar fi putut spune ei ca e teritoriul lor). Iar regulile, la noi acasa, le faceau ei! Adica, ceva de genul: "Bai, astia de ati coborat din copac, ia, putina distanta, ca superioritatea noastra o impune!". Noi am avut pretentia ca vin oameni cu scaun la cap, adica o tanti europarlamentara si niste ziaristi, nu d-aia de n-au citit la viata lor o carte, si ca, deci va exista un respect reciproc. N-ai sa vezi. Noi eram aia carora ei cica le-ar face o favoare, iar ei niste mici dumnezei. Bun. Mai departe, nesimtirea a continuat printr-o jignire pe fata, un lucru care dovedea clar ca ne dispretuiesc pana la Dumnezeu si inapoi: au spus sa stam linistiti (!), ca ce filmeaza ne va ajuta la integrarea noastra in UE. Mintiti ca ultimii oameni ce ne considerau, filmau exact lucrurile urate, le cautau - era evident. Demonstratia pe care o pregateau pentru acasa - desprinsa din filme trunchiate - e aceea ca nu putem avea grija de copiii nostri, deci... mai bine cu adoptiile internationale. Ca asa a judecat capul sec al doamnei europarlamentare. O fi, nu zicem, poate ar fi mai bine, poate nu, ca cine stie ce bolnav de-al lor transeaza pentru organe micutii, ideea e ca de ce o demonstratie smulsa cu de-a sila, o minciuna si o atitudine atat de rau-intentionata daca, spunea ea, intentia este buna? De cand si pana unde atata disperare? O cauza buna, va sa zica din comportamentul demonstrat, se duce la indeplinire cu uraciune, cu minciuna? Jena sa le fie. Mie, una, mi-a fost jena si lehamite de Europa in care urmam sa intram. Daca asta e Europa care ne asteapta, atunci inseamna ca multe vom avea de inghitit si multa putere ne va trebui pentru a demonstra ca avem valori.
Realitatea Romaneasca
Joi, 22 Ianuarie 2009
400
Realitatea Bihoreana
Miercuri, 21 Ianuarie 2009
400
Realitatea Romaneasca
Miercuri, 21 Ianuarie 2009
400
Realitatea Romaneasca
Duminica, 18 Ianuarie 2009
400