Citeam zilele astea presa si ma minunam. Am avut impresia ca, dupa Revolutia din 1989, anumite exprimari au fost "abolite". Dar nu. Ele continua sa se manifeste tembel in materialele unor colegi vechi in meserie de cand dinozaurii... sau a altora, tineri, dar care au preluat din mers "bunele obiceiuri" si expresii. Stilul pupincurist continua sa-si dea importanta intr-un mod atat de ilar ca nici nu poti sa te superi, pana la un anumit punct, pe colegii in cauza. "Domnul... a zis, a facut, a dres si mi-a permis sa... si eu, cu incantare si interesat sa afle cititori..." - mi-a inseninat, mai acum ceva timp, ziua. M-am amuzat copios, dar ma intreb, cu ingrijorare, oare asa vor fi instruiti sa scrie si studentii aia de vin sa faca practica? Intr-un fel, nu-i problema, cititorii ori nu vor da doi bani pe povestile de adormit copii, ori vor rade, la fel ca si mine, de radacinile comuniste, de convingerea si patosul cu care unii duc mai departe invatamintele de alta data. Totusi, radem, glumim, unii au ramas cu limbajul de lemn de care par de-a dreptul indragostiti (rimeaza cu prostiti), dar poate este timpul sa punem punct. Ajunge. Eu, una, m-am saturat de limbisti, de aia care perie interesele sefilor cu devotament dus la extrem. Nu pot sa nu ma amuz cand citesc exprimarile impiedicate, fortat reverentioase pentru a peria cat mai mult si cu sarg personajul tapetat in ziar de colegii dinozauri in mentalitate, dar lucrurile nu pot merge la nesfarsit asa. De lucrul acesta trebuie sa-si dea seama cei care se fac de ras publicand, sub semnatura lor, pupaturi in dosuri cica importante nu neaparat in tara asta, ci pentru publicatiile in cauza... Lumea s-a desteptat. Agresivitatea in exprimare este la moda inca. Eleganta isi face loc de-acum... Odele au apus insa, din pacate pentru cei care nu au inteles si-si mai duc veacul prin redactii chipurile cu pretentii, dar care dau bun de tipar unor trasnai ca cele pe care le-a citit deunazi si pe care stiu ca le-au citit si altii... Cei care s-au lasat mangaiati, tapetati cu zorzoane prin presa prietena trebuie sa-si puna si ei semne de intrebare, de genul: oare cat bine mi-a facut aparitia in cauza, sau: oare cat de penibil sunt in ochii lumii?