In vacarmul public fara precedent al dezvaluirilor de presa, urmaririlor penale, autosuspendarilor si demisiilor crescute luxuriant, peste noapte, in solul manos al coruptiei, se iveste ca un mugur, inca parelnic, in demersul international al Romaniei, politica sa rasariteana. Mai precis, politica fata de spatiul ex-sovietic. ßi mai precis, relatiile cu Federatia Rusa, Ucraina si Republica Moldova. Relatii care, de 16 ani, sunt tratate mai degraba separat, sectorial, cu viziune de insecta, de parca n-ar fi evidente coerenta sensibila - inca? - a acestui spatiu geopolitic, interdependentele Moscova-Kiev-Chi-sinau, actiunea - totusi - covarsitoare, tutelara, intru totul explicabila, a Rusiei, in arealul fostei Uniuni Sovietice.
Intentia de a trata sistemic, comprehensiv, arealul ex-sovietic poate fi sesizata in cele mai recente discursuri de politica externa ale presedintelui Traian Basescu. Contrar obiceiului sau de a iesi in evidenta prin gesticulatii spectaculoase, de data aceasta, actualul sef al statului a pus o surdina evidenta unui inceput de demers pe care - daca se va confirma si va continua - il putem califica pe cat de important, pe atat de subtil. Punerea in scena a noii abordari a fost bine chibzuita si ponderata. Din capul locului, presedintele a declarat ca surpriza politicii externe romanesti in 2006 este ca nu va fi nici o surpriza. Dar aceasta butada, facuta in fata ambasadorilor acreditati la Bucuresti, avea sa fie contrazisa, peste numai cateva ore, in interviul acordat unui post TV. Cand, dupa ce a dat Cezarului ce e al Cezarului (adica NATO, UE, Asia etc.), a staruit asupra a ceea ce am putea numi politica rasariteana a Bucurestiului, chiar daca nu intr-o expunere riguros inchegata.
Presedintele a afirmat ca Romania vrea relatii bune cu Rusia, si nu numai declarativ, ci prin proiecte concrete de conlucrare in bazinul extins al Marii Negre (inclusiv in ce priveste solutionarea "conflictelor inghetate", iar asupra acestui subiect vom reveni); a formulat un (nou) mesaj de bunavointa, intelegere si receptivitate fata de Ucraina; a afirmat raspicat crezul in doua state - o singura natiune, care trebuie sa se unifice in interiorul Uniunii Europene.
In acest cadru principial, au fost avansate doua initiative concrete: elaborarea, de catre Comisia Europeana, a unei foi de parcurs pentru Republica Moldova, similara celei existente pentru Balcanii de Vest, si un proiect romanesc pentru solutionarea conflictului de pe Nistru. Aceasta din urma "mica revelatie" n-a fost facuta probabil la intalnirea cu ambasadorii pentru a nu fi sacait, deocamdata, de intrebarile indiscrete ale diplomatilor straini. Dar manusa a fost, temerar, aruncata. Temerar, pentru ca se stie ce prelungiri maligne are "negul transnistrean", de care si Statele Unite, si UE se apropie cu prudenta.
Iata insa cateva elemente care ne incurajeaza sa afirmam ca o politica rasariteana, mult- asteptata, a Romaniei - in sensul celei elaborate in urma cu cateva decenii de Germania Federala, si ea atunci parte a unei tari divizate - incepe sa se prefigureze.