La inceputul deceniului trecut, cineva ii asemana pe domnii Ion Iliescu si Petre Roman cu doua personaje de desene animate, in mare voga pe vremuri. Respectivii eroi se numeau Lolek si Bolek si erau receptati ca fiind doi amici care nu scapau nici un prilej pentru a-si pune piedici de tot felul, dar care in finalul filmuletului se impacau, spre deliciul telespectatorilor, incantati ca prietenia invinge.
Impacarea vine acum sub forma "polului de stanga", cel care s-ar dori a polariza toate fortele politice cu convingeri de stanga, cei saraci, cinstiti si cu dragoste pentru cei napastuiti din cale afara de "capitalistii verosi", chititi doar sa suga sangele poporului. Ideea coagularii fortelor de stanga trebuie salutata fara nici un soi de rezerve, pentru ca in orice tara normala trebuie sa existe o formatiune politica in stare sa reprezinte interesele celor care nu au avut sansa sau curajul de a o rupe cu statutul de asistat social. O mentalitate nenorocita care ne urmareste ca un blestem al perioadei prin care a trecut Romania dupa intrarea in sfera de influenta a Uniunii Sovietice.
Din pacate, nici Lolek si nici Bolek nu par niste personaje capabile sa readuca "stanga" la nivelul cerut de vremurile in care traim. Poate ca de vina sunt greselile pe care le-au facut (cu duiumul) in perioada in care s-au erijat in postura de calauze in procesul trecerii de la comunism la un alt tip de societate. Asa cum spunea in timpul campaniei electorale din 1990 regretatul Ion Ratiu, cei doi nu poseda carnetul de sofer necesar acestei traversari pline de obstacole.
Multi dintre noi am considerat vorbele domnului cu papion ca pe o mare ofensa la capacitatea noastra de a ne strecura printre cele mai teribile obstacole. Din pacate pentru noi, domnul Ratiu a avut dreptate. Din nefericire pentru cei care au convingeri social-democrate, "Lolek si Bolek" par a fi facut scoala de soferi la fara frecventa (cazul domnului Roman) sau chiar cu instructori total rauvoitori (cazul domnului Iliescu).
Poate ca o sansa reala a stangii ar fi aparitia unui lider de mare clasa, asa cum a fost Sergiu Cunescu, un "senior" al politicii social-democrate, o personalitate pe nedrept uitata de tavalugul istoriei noastre recente. Pana atunci, revigorarea stangii ramane doar la indemana unor penibile personaje din desenele animate.