Moneda nationala are sanse reale, palpabile chiar, sa incheie anul 2006 cu o performanta pe care putini indrazneau nu doar sa o prognosticheze, ci nici chiar sa o imagineze cu sapte-opt ani in urma. Intre 1 ianuarie si 31 decembrie 2006, toate prognozele par a indica o apreciere de 20 la suta fata de dolarul american si o intarire corespunzatoare cotatiilor internationale dolar/euro si fata de moneda unica europeana.
Ce se ascunde insa in spatele acestei aprecieri? Este ea oare sustenabila pe termen lung? Pentru romanul de rand are implicatii de bun augur sau dimpotriva? Pentru a gasi raspunsul la aceste intrebari, trebuie sa ne amintim anii 1990, cand guvernantii timpului sau chiar si Mugur Isarescu, omul care a gestionat destinele leului in perioada postrevolutionara, argumentau lipsa reformelor din economie prin lipsa banilor necesari traducerii in viata reala a acestora.
Acum avem bani atat in rezerva internationala a BNR (23 de miliarde de euro), cat si in bugetul national, care, urmare a reformei fiscale (a se citi introducerea cotei unice), are excedent in locul deficitelor, dar ceea ce ii intereseaza cel mai mult pe romanii de rand, puterea de cumparare nu da semne de o intarire corespunzatoare. De ce? Pentru ca adevarata carenta a Romaniei, fie ea membra a UE sau ca mai inainte, ramane lipsa programelor economico-sociale care sa injecteze banii, care acum exista, in economia reala.
Pe celalalt taler al balantei leului, devenit acum cu adevarat "greu" sau "tare", cum spun vest-europenii, se afla riscul adancirii deficitului comercial, stiut fiind ca, in principiu, o moneda care se intareste ieftineste importurile si scumpeste exporturile unei tari. Deocamdata, deficitul comercial urias (circa 10-12 miliarde de euro anual) este sustinut de sumele trimise de romanii care muncesc peste hotare (denumiti peiorativ si prin generalizare "capsunari") si de investitiile straine directe, dar nu exista garantia ca aceste fenomene se vor perpetua pe termen lung.
In lipsa unor programe serioase, care sa conduca la investirea inteligenta, creatoare de valoare adaugata in economie, a banilor care acum nu mai lipsesc, "leul greu" se poate constitui foarte usor, in loc de "binecuvantare" economica, intr-un adevarat "blestem". Temerile unor tari ca Franta sau Italia (indiscutabil superioare economic fata de Romania) de consecintele negative ale intaririi euro fata de dolar ar trebui sa dea guvernantilor romani motive de justificata reflectie.