Este consacrata expresia ca presa este a patra putere in stat. Asta pentru restul lumii, la noi este evident ca e altfel, comenta la un moment dat ziaristul Ion Cristoiu ca presa romana ar trebui sa invete ca e a patra putere, in zilele noastre crezindu-se prima putere. Iar fenomenul care se petrece este ca in loc sa citeasca politicienii in ziare despre diverse nereguli si sa le indrepte, iau ziaristii aminte la ilegalitatile sI smenurile politicienilor sI incep sa faca la fel. Sau daca nu fac la fel cred ca pot face orice sI li se permite orice, vezi cazul OTV care a anuntat ca ziaristii romani rapitI in Irak se intorc acasa. Iar dupa modul anormal in care se vad lucrurile la noi, nu e nimic grav, nu s-a intimplat nimic. Un intreprinzator privat a pus prin municipiul Botosani chioscuri cam pe unde a vrut el si abia dupa trei luni, primaria s-a sesizat si i-a cerut nu sa si le ia, nu i le-a darimat si nici nu i-a dat amenda, conform legii, ci doar sa plateasca o redeventa modesta, inchizind complice ochii.
Comun la aceste cazuri care ar putea continua la nesfirsit este ca sint legate de mass-media, cel de la televiziune avind la indemina o camera video iar intreprinzatorul cu chioscurile o fituica in care scrie ce vrea. Tot mai multi intreprinzatori s-au prins de sfiala politicienilor de a se lega de "mass-medi " si scot in nestire publicatii efemere sau le arata un microfon pentru a-i impresiona. Culmea, politicienii se lasa impresionati si permit astfel de manifestari, trimitind in ridicol declaratiile presedintelui Basescu, desi legea este una pentru toti.
Dealtfel ce fel de dreptate sau respectare a legii mai poate fi vorba, la Botosani, cita vreme un viceprimar si-a extins cu de la sine putere constructia unui garaj intr-o vila, o cucoana consilier local PSD voteaza din cel mai pur interes personal pentru a-i face rost de o locuinta unui copil sau un alt consilier, tot PSD, are trei rubedenii angajate chiar la firmele consiliului local. Ori toata sarabanda asta are si o lege in spate, cunoscuta lege a junglei sau politica faptului implinit.
In acest caz, ce rost mai are respectarea in mod selectiv a legilor, bune numai pentru unii? De ce nu ne-am pune fiecare chioscuri unde dorim, de ce nu ne-am construi garaje-vile chiar in fata primariei, de ce nu ne-am cumpara o camera video sau de ce nu am scoate o tiparitura la xerox? Macar asa ar fi o singura lege, pe care in mod sigur am respecta-o. E o lege straveche, e legea Talionului: ochi pentru ochi, dinte pentru dinte.