A vorbi despre Romania anului 2005 este ca si cum ai povesti despre o imensa taraba de piata unde totul se vinde, totul se cumpara, totul se negociaza. Balamucul si haosul existente in lumea politica sunt completate de rabufnirea sociala a majoritatii lefegiilor de la stat. Nebunia loviturilor la gioale din sanul „majoritatii“ parlamentare vine parca sa dea amploare haosului de incapatanarea guvernantilor de a nu baga in seama situatia critica a celor de care depinde soarta viitorului Romaniei: formatorii generatiei de maine.
Incapatanarea primului-ministru de a se comporta precum un precupet care nu vrea sa lase din pret la un cartof, incercand sa il vanda la de peste doua ori pretul pietei si apoi spune ca acela care vrea cartoful este in afara legii, constituie cea mai buna dovada ca negustorul nu-si cunoaste interesul. Promitand un miliard de euro pentru „proiecte finantabile“, Guvernul nu se obliga cu nimic in criza fara precedent a invatamantului romanesc. Pentru ca aceste proiecte sa fie realizabile, trebuie concepute de cineva. Or sa ceri munca de conceptie de la niste intelectuali care nu stiu ce vor pune maine in farfurie si cu ce isi vor plati intretinerea la iarna este cam greu. Si apoi un proiect finantabil ofera posibilitatea ca oricand acesta sa fie refuzat din lipsa de bani. Cei 5% din PIB au ramas 3,8 pentru ca in noul buget propus Parlamentului nu s-a operat nici o modificare. Deci pentru profesori ramane doar praful de pe toba.
Primul-ministru s-a grabit sa declare greva profesorilor ilegala inainte de sentinta justitiei, sperand astfel ca o va influenta pe doamna cu ochii legati. Numai ca s-a intamplat altfel. Soarta grevei sta acum in mainile Curtii Constitutionale, care se pare ca este cel mai negru cosmar al Puterii.
Oare domnul Tariceanu nu este deranjat ca fiul sau n-a mai fost la scoala de trei saptamani sau are deja un loc asigurat pentru el la Harvard, fara sa mai treaca prin scolile patriei? Pana atunci, scandalul continua, profesorii se cearta cu peretii Casei Poporului, copiii bat maidanele si Internet-caféurile, iar guvernantii isi vad de afacerile lor.