Ieri ne-am lovit pentru prima data de problema denominarii. Luni de zile ne-am pregatit pentru trecerea la leul cel nou si se pare ca tot am fost luati prin surprindere. Multi dintre noi inca n-am avut ocazia de a face cunostinta cu noile bancnote si monede, dar deja ne-am lovit de problema calculelor, pentru ca preturile s-au afisat in lei noi si platim in lei vechi. Ce-i drept, nu va mai dura mult si ne vom obisnui cu leutii si banutii, pentru ca nu avem incotro.
Stiti cui ii va veni mai usor sa se obisnuiasca cu leul greu? Persoanelor care vor avea mai multi bani de cheltuit, pentru ca, nu-i asa, vor exersa mai mult cind vor face cumparaturi. Dar e timp destul sa ne obisnuim cu totii. Probabil ca peste citeva luni ne vom amuza de inerentele greseli de calcul pe care le facem acum, cind incercam sa vedem cam cit de greu ne va veni sa lucram cu banutii, cei pe care nu i-am mai folosit de atita amar de vreme.

Acum, cind sintem nevoiti sa lucram cu preturi in leul cel nou, sintem podiditi si de amintiri din vremuri demult apuse, cind cumparam o piine cu 3 lei si 60 de bani, cind cumparam kilogramul de cirnaciori cu 13 lei si ne indulceam cu o ciocolatica de 1 leu si 50 de bani. Cel putin acestea sint preturile pe care mi le amintesc eu, care dateaza de prin anii '80. Acum va trebui sa ne obisnuim sa dam 50 de bani pe o piine, 1 leu pe un bilet de maxi-taxi si 3 lei si ceva pe un pachet de tigari. Si va mai trebui sa ne "multumim” cu salarii de doar citeva sute de lei pe luna. Dar asta este. N-avem ce face. Vor fi doar citeva sute de lei, dar… grei.