Elanul de entuziasm cu care a fost primita cistigarea prezidentialelor de catre Basescu a semanat foarte mult cu bucuria spontana a cistigarii vreunui meci de fotbal de catre echipa nationala. Strazile s-au umplut de demonstranti galagiosi, pe cer au licarit artificii. Intr-un fel, asemenea momente, cu iz politic, s-au mai consumat in ultimii cincisprezece ani, pe rind, la Iliescu, la Constantinescu iar acum la Basescu. De fiecare data bucurestenii s-au adunat in Piata Universitatii, au scandat anticomunist, s-au racorit si au plecat. In tara si la noi au avut loc explozii de bucurie mai putin ample, dupa modelul din capitala. La scurta vreme, dezamagirea, indiferenta sau apatia au revenit pentru ca sa izbucneasca iar, la urmatorul ciclu electoral, asta de fiecare data pina in prezent. Valul de euforie s-ar fi propagat similar si daca ar fi cistigat Nastase alegerile. Inca mai sint oameni pentru care a renascut speranta, care cred cu adevarat in schimbare. Este dificil insa sa imi imaginez ce fel de schimbare se poate petrece si mai ales repede, indiferent ca este Basescu presedinte sau ar fi fost Nastase. Ce minune trebuie sa se intimple pentru ca de miine sa vedem o schimbare imediata in bine in vietile noastre, cita vreme aceasta nu s-a produs in atitia ani, dupa perindarea la cirma tarii a spectrului politic de la stinga la dreapta? Basescu, in confruntarea sa televizata cu Nastase, de la televiziunea publica, remarca faptul ca tot doi comunisti, el si contracandidatul sau, au ajuns sa se lupte pentru presedintia tarii. Cum am scapat atunci de comunism? De cosmar pentru noi toti sint anii in care a condus Conventia, perioada la care a facut frecvent referire Nastase, atacindu-l pe Basescu: hiperinflatie, mineriade, nesiguranta zilei de miine. In prezent, tabloul politic este foarte asemanator, adica partide in coalitie, in alianta, in uniuni, fara sa existe un cistigator al alegerilor. Indiferent cum si cit s-ar combina, constructiile politice sint subrede, chiar sau mai ales cu un presedinte puternic, asa cum isi spune Basescu. Urmeaza de incropit un guvern pe care oricare dintre actorii politici principali nu il poate face decit pe muche. Solutia alegerilor anticipate nu este o optiune grozava, s-a vazut clar, la remanieri, ce a insemnat schimbarea peste noapte a sefilor. Toate astea pot aduce cosmarul prin care nimeni nu ar vrea sa mai treaca vreodata, acela al inflatiei galopante. Din acest motiv macar ar fi fost grozav daca Alianta sau Uniunea ar fi reusit sa obtina majoritatea, apoi guvernul iar apoi sa-si vada de treaba. Asa, cu alegeri echilibrate, ne-om fi maturizat noi politic - cum ne dezmiarda politicienii - dar se vede treaba ca inca nu destul.