Un realizator TV a supus atentiei publicului un concept - sa zicem democratic - dar, oricum, cu care publicul romanesc e mai putin familiarizat: cultura vinovatiei. Concret, era vorba de raportarea poporului roman - in totalitatea sa - fata de cea mai mare tragedie din istoria umanitatii: exterminarea evreilor in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Unul dintre interlocutorii teleastului, un supravietuitor al grozaviilor fara precedent, nu s-a grabit sa formuleze o acuza generala, ci a vorbit despre necesitatea asimilarii unei culturi a diferentei si despre cunoasterea exacta de catre generatiile de astazi si de maine a celor intamplate, pentru ca ele sa nu se mai repete. In schimb, celalalt interlocutor, un cercetator al “istoriei recente“, fost articlier lansat de Grupul pentru Dialog Social, nu a ezitat sa culpabilizeze intregul popor roman pentru tragedia evreilor din nordul Ardealului si Transnistria. Cu alte cuvinte, a pus cenusa nu doar pe capu-i (care, oricum, nu era vinovat), ci pe capul tuturor romanilor. Plusand, si moderatorul TV si-a amintit ca parintii sai, dintr-un sat etc., etc., au mancat mereu branza si pui impreuna cu o familie de evrei pana cand au aflat ca evreii fac in lume tot felul de blestematii. Vinovati, si parintii realizatorului TV.
La un alt post TV, un universitar il face harcea-parcea pe presedintele Romaniei, ca neofit in politica externa. Cat are sau nu dreptate nu tratam acum, in acest dreptunghi de ziar. Socant este insa ca guresul universitar ii reproseaza vehement lui Traian Basescu precum ca i-ar face imprudenta de a pleda pentru intrarea Republicii Moldova in UE. Ca ar da rau pentru Romania, ca i-ar pune pe liderii marilor state din UE intr-o situatie dificila, ca una, ca alta. Freneticul vorbitor pe micul ecran sufla intr-un iaurt pe care doar el il crede fierbinte. Ce-o fi atat de periculos in faptul ca Romania pledeaza pentru o Republica Moldova cat mai aproape in UE si poate chiar membra in Europa Unita? Respectivul se pune intr-o situatie servila, obedienta, de care nimeni nu are nevoie. El crede ca asa ar fi corect “politic“ sa reactioneze, dar pare a nu sti ca Polonia, de pilda, face totul si apropie mai mult si mai repede Ucraina de UE (nu cum a procedat si fostul ministru roman de Externe Geoana, care, avand sansa de presedinte in exercitiu al OSCE, a zis - culmea! - ca nu se va ocupa de conflictul de pe Nistru spre a nu fi acuzat de partialitate sau asa ceva).
O mai fi existand ea si o cultura a vinovatiei, dar un abecedar al interesului national e preliminar si obligatoriu.