Dupa episodul Gunther Verheugen si reprosurile liberalilor - atat locali, dar si europeni, prin intermediul lui Werner Hoyer -, pesedistii trebuie sa traga si ponoasele, pe langa multe altele, de a se fi ametit ca ii vor convinge pe microbisti sa le fie alaturi. Generalul Iordanescu a dezamagit ingrozitor. Cel care trebuia sa atraga voturile fanilor nationalei de fotbal a ajuns un fel de inamicul public numarul unu, alaturi de necunoscutii pe care i-a convocat in echipa. Aceasta este, pe de o parte, consecinta faptului ca PSD s-a incapatanat sa-l tina aproape pe un Iordanescu depasit de situatie. Pe de alta parte, asa cum se zice - mai in gluma, mai la misto - ca romanul este specialist la fotbal si politica, uite-asa social-democratii mioritici au hotarat sa le mixeze pe fata si fara doar si poate. Asadar - Iordansecu tinut la nationala, Iordansecu - tinut pe post de momeala electorala. N-a mers, pur si suimplu n-a fost sa fie. Acel 1-1 dureros, interpretat de romani ca si o infrangere, l-a demolat pe Iordansecu, "strategul” de joc care a umplut terenul cu novici. Romanii si-au dat seama ca, la fel cum s-a intamplat si in alte cazuri - de ministri, directori, alti reprezentanti ai partidului de guvernamant - si in acest caz preocuparile extraprofesionale (mai precis politica si afacerile) au fost puse pe primul plan, in locul serviciului. Insa, pentru toate boacanele lui Iordanescu a existat, de-a lungul timpului, ajutorul… cui credeti? Al presedintelui de partid pe care, cu fiecare ocazie, Iordanescu l-a ridicat in slavi. Acum insa, situatia este mai mult decat delicata. PSD nu poate sterge din memoria electoratului acele momente de glorie, dar mai ales cele de cumplita dezamagire, produsa chiar de curand de Generalul pesedizat. Dar nici nu poate scapa de General, cel putin nu chiar acum. Dar ramane de vazut ce se intampla si cu PSD - lovit acum, involuntar, chiar de propriile arme electorale -, daca se califica in generalele pe care Generalul aproape ni le-a ratat din punct de vedere fotbalistic. Printre nenumaratele solicitari de demisie, pe care Iordanescu le-a primit - asta asa, ca sa fie capacul pus -, acesta s-a lipit si de sugestiile social-democratilor care ar vrea, dar inca nu pot sa il renege, de a renunta la functia pe care o detine. Nu de alta, dar tot aceiasi sociali-democrati l-au anuntat ca mai bine demisie, decat sa fie dat, rusinos, afara. Se pare ca, de asta data, nu mai exista alta varianta.