In politica externa romaneasca se prefigureaza noi accente. Ele urmeaza sa fie confintite prin anuntata Strategie de Securitate Nationala a tarii, dar sunt deja anticipate prin declaratiile oficiale. Abordarea exclusivista prooccidentala va fi inlocuita de una mai cuprinzatoare. Care, ni se promite, se va uita din nou, in sfarsit dupa atata vreme, si spre Est. Presedintele Basescu a spus-o explicit: o politica externa dinamica, orientata tot mai mult catre Est. ßi a detaliat: "Veti vedea ca este o strategie care este foarte puternic legata atat de calitatea noastra de membri al NATO si de viitori membri ai UE, cat si de calitatea noastra de stat de frontiera a UE si NATO". Frontiera fiind cu Republica Moldova, Ucraina, iar intr-un sens mai larg si cu Rusia. Mentionatul "rol de punte intre UE, NATO si statele din spatiul Marii Negre" vizeaza tocmai relatiile cu aceste state la care trebuie adaugate Turcia, Georgia, eventual si altele din bazinul extins. Este ceea ce spunea , cu cativa ani in urma, si presedintele G.W.Bush cand admira curcubeul de deasupra Bucurestiului. Presedintele Romaniei a mers, insa, mai departe in enuntul sau, pe muchie de cutit, cum ii sta in obicei, vorbind despre "aliatii" nostri din Vest si "prietenii" din Est.
La o prima vedere, am zice ca, de regula, prietenii iti sunt mult mai aproape decat aliatii. Dar daca am fi malitiosi, am spune ca in timp ce cu prietenii te mai poti si ciondani, cu aliatii nu prea, fiindca esti legat de ei prin angajamente ferme, puse pe hartie.
Oasemenea politica "multivectoriala", cum ii placea lui Kucima sa numeasca demersul international al Ucrainei din vremea sa (dar care a esuat), ar fi fireasca, inteleapta si pragmatica. Optiunea proeuropeana si proatlantica a Romaniei este deja validata si propensiunea spre Occident devine, treptat, din aspiratie realitate (chiar daca nu atat de roza pe cat se arata in visele romanilor).
Dar, vorba presedintelui Basescu, trebuie sa avem "profunda constiinta a limitelor noastre". Limite si in relatiile cu Vestul, si in cele cu Estul. Cu Vestul-intre altele, atitudinea paralizanta fata de solutionarea "cazului Teo Peter" de catre autoritatile americane, data incerta a aderarii la UE sau insuccesul sensibilizarii mai consistente a puterilor occidentale, NATO, UE fata de conflictul de pe Nistru si, in general fata de problematica bazinului Marii Negre. Cu Estul - relansarea anevoioasa a relatiilor cu Moscova, Kievul si Chisinaul.
Initiativele - lansate sau in prega-
tire - ale Romaniei in problema transnistreana si in bazinul extins al Marii Negre nu ar avea, de aceea, sanse de a fi luate in seama nu numai de "prietenii" din Est, dar nici de "aliatii" din Vest daca nu ar fi, in prealabil discutate cu partenerii de Alianta si de Uniune ai Romaniei. Se pare ca acest lucru a fost - si el, in sfarsit - inteles la Bucuresti, caci seful diplomatiei romane declara, zilele trecute, la Chisinau ca Romania nu vrea starneasca "un vacarm suplimentar in zona implicarilor" si ca intentia ei este de a avea "un punct de vedere logic, care sa fie convingator, care sa poata fi credibil in UE, care sa poata intruni voci pozitive in cadrul OSCE, care sa fie multumitor pentru NATO". Dar care, adauga ministrul Ungureanu, "sa reprezinte interesul nostru de securitate in regiune". Parte preambulara a noului capitol de politica externa romaneasca exista, deci. Urmeaza partea de implementare.