Sfantul Mucenic Corneliu Sutasul este cinstit pe 13 septembrie. Dupa patima cea de buna voie a Domnului nostru Iisus Hristos, dupa Invierea si dupa Inaltarea Lui la ceruri, era in Cezareea Palestinei un sutas, anume Corneliu, de neam din Tracia.
Acesta fiind in intunericul necredintei, avea lucrarile luminii si, desi era pagan, a vietuit ca un crestin, si pe Hristos, pe care nu-l stia, prin milostenii il cinstea. Vietuind in mijlocul lumii celei rele, s-a facut bun, precum marturiseste de dansul Sfantul Apostol si Evanghelist Luca, in faptele Apostolilor, zicand: Un barbat oarecare era in Cezareea, anume Corneliu, sutas, din cetatea care se cheama Italia; fiind cucernic si temator de Dumnezeu, cu toata casa sa, facea milostenii multe la saraci, si se ruga lui Dumnezeu totdeauna(Fapte 10,1-2). Deci, n-a trecut cu vederea Dumnezeu aceste fapte bune ale lui, ci a binevoit a-l lumina pe el cu lumina credintei si a-l aduce in cunostinta adevarului, ca lucrarile lui cele bune sa nu se acopere de intunericul necredintei. Acest barbat temator de Dumnezeu, rugandu-se lui Dumnezeu in casa sa, intr-una din zile, a vazut ca i s-a aratat lui ingerul lui Dumnezeu, spunandu-i ca rugaciunile si milosteniile lui au ajuns inaintea lui Dumnezeu si poruncindu-i sa trimita in Ioppi dupa Simon, care se chiama Petru, si de la dansul ceea ce va auzi, aceea sa faca. Iar el, indata a trimis cu rugaminte sa cheme pe Petru.
Deci, mergand trimisii la Ioppi, s-a suit Petru in casa de sus, ca sa se roage in ceasul al saselea din zi si fiind foarte flamand, a avut o vedenie care il indemna sa nu se ingretoseze a merge la acel barbat de alt neam din cei netaiati imprejur, pentru ca nu se amestecau evreii cu alte neamuri, ci se ingretosau de dansii. Vedenia lui Petru a fost astfel: Un vas oare-care ca o masa de panza, legata in patru colturi, se pogora de trei ori din cer, si un glas ii poruncea lui Petru ca cele ce se afla in vas, cele cu patru picioare de pe pamant si fiarele si taratoarele, precum si pasarile sa le junghie si sa le manance. Lepadandu-se Petru, a zis ca niciodata n-a mancat ce este necurat.